Arnon Grunberg
Liternet,
2008-10-15
2008-10-15, Liternet

Nesuferitele zile de luni


Copil teribil al literaturii din Olanda, Arnon Grunberg (n. 1971) debutează la douăzeci şi trei de ani cu romanul Nesuferitele zile de luni ( Blauwe maandageni, 1994), pentru care primeşte Premiul Anton Wachter acordat celui mai bun debut în proză din spaţiul de limbă neerlandeză. Din acel moment, tânărul scriitor publică în ritm constant romane: Figuranten (1997), Fantoompijn (2000), De asielzoeker (2003), De joodse messias (2004) şi Tirza (2006) , toate bucurându-se de succes de critică şi de public.

În anul 2000, Grunberg publică, sub pseudonimul Marek van der Jagt, Istoria calviţiei mele (De geschiedenis van mijn kaalheid). Cartea face furori, iar autorul necunoscut este ridicat în slăvi, primind, la rândul lui, Premiul Anton Wachter pentru debut! Sub acelaşi pseudonim, Grunberg mai publică romanul Gstaad 95-98 (2002), precum şi eseurile Monogaam (2002) şi Otto Weininger of Bestaat de jood? (2005).

În Olanda a primit numeroase premii literare, printre care AKO Literatuurprijs, Libris şi De Gouden Uil, iar în Germania Premiul pentru literatură al landului Renania de Nord-Westfalia. Opera sa este tradusă în douăzeci şi două de limbi şi în peste treizeci şi cinci de ţări. Arnon Grunberg locuieşte la New York. Ca jurnalist, colaborează la numeroase ziare şi reviste din Europa şi America. În colecţia "Raftul Denisei" a apărut romanul Istoria calviţiei mele.

*

Adolescenţa este o închisoare, iar reflexul fiecărui prizonier este să evadeze. Nu face excepţie nici Arnon, un rebel fără voie, disperat să scape de grija sufocantă a părinţilor, de enervanţii colegi şi profesori de la şcoală, de plictiseala de la serviciu, de existenţa de zi cu zi care capătă puţină culoare doar atunci când o priveşte printr-un pahar de lichior de coacăze. Limanul lui e lumea cluburilor de noapte şi a bordelurilor din Amsterdam, iar barca de salvare este înjghebată din discuţiile cu necunoscuţii în baruri sordide, din după-amiezile în compania prostituatelor, din comentariile celor din jur, care răsună ca un cor grecesc, punctând ironic futilitatea unei vieţi trăite ca o mahmureală de luni dimineaţa.

Cavalcada existenţei tânărului Arnon începe după ce renunţă la liceu pentru o viaţă diurnă petrecută la slujbe plicticoase şi una nocturnă, marginală, pe străzile din Amsterdam, unde sexul e monedă de schimb. Ca să-şi omoare timpul, bate barurile şi restaurantele hotelurilor la modă şi pleacă fără să-şi plătească nota, vrea să încerce toate cocteilurile din lume, frecventează prostituate nu cu mult mai în vârstă sau mai experimentate decât el. În periplul lui inocent şi aparent fără ţintă se ascund tristeţea şi angoasele unui tânăr căruia sensibilitatea exacerbată îi alimentează setea de aventură. Şi fiindcă viaţa familială îi este refuzată (traiul alături de un tată alcoolic şi o mamă care sparge farfurii la nervi are accente de umor negru à la Woody Allen), Arnon încearcă să-şi găsească fericirea suindu-se din mers în caruselul comediei umane şi sperând într-un final fericit.

"Un roman formidabil care reuşeşte să şocheze fără să caute senzaţionalul cu orice preţ, să fie actual fără să facă «o modă», să fie ironic fără să recurgă la cinism muşcător." (Les Inrockuptibles)

"Nesuferitele zile de luni e povestea deopotrivă hilară şi înduioşătoare a unui tânăr prins în vârtejul căutărilor sentimentale." (The New York Times Book Review)

"Tipica bufoniadă veselă cu inserţii de disperare pură, care a făcut din Grunberg maestrul incontestabil al umorului absurd, al situaţiilor groteşti şi replicilor tari." (Los Angeles Times)

"O poveste provocatoare, incendiară, satirică." (Publishers Weekly)